Săptămâna aceasta confirmă o problemă pe care administrația românească nu o mai poate ascunde în spatele comunicatelor: România nu duce lipsă de finanțări, ci de capacitate reală de execuție.
Avem bani europeni, avem programe naționale, avem linii noi de finanțare, avem licitații importante și proiecte anunțate în aproape toate zonele relevante pentru Smart City - mobilitate, energie, iluminat public, parcări, trafic, digitalizare, infrastructură medicală și clădiri publice. Dar, în același timp, vedem întârzieri la PNRR, riscuri de pierdere a unor investiții, facturi care apasă constructorii și proiecte locale care nu se încadrează în termene.
Aici este miza reală: nu câți bani atragem, ci câte proiecte terminăm bine, la timp și cu impact pentru oameni.
Pentru primării, următoarea perioadă nu va mai permite proiecte începute doar pentru că există o linie de finanțare. Va fi nevoie de prioritizare, documentații mai bune, parteneri serioși și o înțelegere clară a costurilor de operare după finalizarea investiției. Pentru companii, piața rămâne activă, dar devine mai exigentă: nu mai este suficientă oferta tehnică; contează capacitatea de implementare, integrare și asumare.
În opinia ARSC, Smart City în România intră într-o etapă mai matură. Se încheie perioada în care era suficient să anunți proiecte. Începe perioada în care contează cine poate livra, cine poate opera și cine poate demonstra valoare publică reală.
|
|
|
|